Ar fi cazul sa recunoastem ca mintim aproape tot timpul. Asta ne cauzeaza de multe ori probleme, mai mari sau mai micute. Intrebarea este atunci: de ce mintim ?
Capacitatea de a minti a fost observata la nivel universal si inca de timpuriu in viata unui om. In primul rand, copiii sunt cei care uimesc mintea deja rational construita a adultului folosind mici alterari ale adevarului prin imaginatie. Ei o fac pentru propria lor placere de a crea povesti si de a primi atentie, uneori. Copilul invata repede ca poate evita o pedeapsa prin ascunderea adevarului chiar inainte de a dezvolta un model de gandire asupra motivelor pentru care acest comportament functioneaza. In principal, copilului ii lipseste sistemul de identificare a valorilor morale pe care il dezvolta in timp si prin experienta.
Altele sunt, insa, motivele pentru care un adult minte. Motive ca: teama de a fi respins, teama de a pierde avantaje materiale, dorinta de a evita un conflict, protejarea imaginii proprii la nivel social, sau chiar castigul in popularitate, protejarea sentimentelor unei alte persoane. Minciuna este un fenomen demn de toata atentia pentru ca spune ceva despre persoana care minte .... mai ales daca fenomenul se petrece in cadrul unui cuplu.
Majoritatea minciunilor sociale si chiar acelea din cadrul unei relatii sunt spuse datorita modului in care a fost elaborata intrebarea. Exista o mai mare dificultate de a spune adevarul in cadrul unei relatii de cuplu, pentru ca incercam sa evitam ranirea sentimentele celuilalt. De cele mai multe ori nu este nimic atat de simplu incat sa poata fi redus la intrebarea care a fost pusa. Uneori este mai important sa ne dam seama ce este in spatele unei intrebari, adevaratul motiv care se ascunde acolo. "De ce intrebi ? ", "De ce ma intrebi pe mine?", "Ce se va schimba in functie de raspuns?" sunt intrebari noi, care se nasc in mintea noastra, si care vor determina ce fel de adevar este cautat si chiar daca adevarul este de fapt dorit sau nu. Esecul in a raspunde prompt unei intrebari poate apare ca un comportament evaziv si de multe ori este considerat un raspuns nonverbal negativ, deoarece motivul intrebarii este un sentiment de insecuritate.
Atunci cand dorim adevarul si doar adevarul, chiar cu elementul de sensibilitate a raspunsului la sentimentele noastre, exista un mare risc de a genera un raspuns defensiv, unul de conservare a integritatii personale, sau, cu alte cuvinte perseverarea in auto-amagire. Unele raspunsuri normale ar fi " Nu ma intelegi ! " sau "Nu ma cunosti cu adevarat!" sau "Daca ti-ar pasa de sentimentele mele, nu ai fi atat de insensibil!". Trebuie sa recunoastem ca astfel de raspunsuri spun mai mult ca nu vrem sa vedem realitatea sau nu o putem accepta, chiar daca o vedem.
In cazul in care dorim cu adevarat sa aflam adevarul atunci cand punem o intrebare, mai ales partenerului de cuplu, este necesar sa fim mai atenti la ce, cum, cand, si pe cine intrebam. E nevoie sa oferim timp celorlalti pentru a intelege care ar fi modalitatea cea mai buna de a formula raspunsul, nu de a ascunde adevarul. Statisticile arata ca majoritatea oamenilor recunosc o minciuna spusa sub presiunea timpului sau a relatiei. Deci, cel mai important este sa ne alegem foarte bine intrebarile, dar si raspunsurile, intr-o relatie pe care o apreciem cu adevarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu